sâmbătă, 22 septembrie 2012

Poezie 3


Cadavru viu


Cadavre vii se descompun
Pe cavou fumez iarba si tutun
Melancolie purtata prin vant
Pe buze zace un cuvant

Ma opresc din a mai plange
Dupa lacrimi este sange
Dezorientat prin fum si ameteala
Traiesc intr-o lume clara,dar ireala

Bucati de piele printre spini
Miraje de durere printre pini
Un zambet fals,senin
Ascunde ca in vene porti venin.

Interior,sunt gol,risipit
Ma apropiu de sfarsit.
Marioneta fara sentimente
Depresie ascunsa prin accente.

Limba,crestata de tristete.
Ma ascund dupa doua fete.
Nu ma ghidez dupa vedere
Astept ca sufletul sa prinda putere.

In cimitir,plin de oroare.
Iubiri pierdute,vieti viitoare
Cruzime,crime si lupte cretine
Pe cavou raman doar in suspine.

Suflete,privesc cu nonsalanta
Iti zambesc,fara speranta.
Treci pe langa ele,esti imun
Dar eu viu,ma descompun

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu